Am gasit prin arhive un material mai vechi despre comuna Holod, judetul Bihor.
Este scris cu destui ani in urma, de un fiu al comunei.
Unele informatii din acest material necesita
actualizare.
COMUNA HOLOD
Turismul,
formă de valorificare într-o manieră aparte a resurselor naturale şi
patrimoniului antropic, poate fi o ramură economică cu impact major asupra
multor zone din judeţul Bihor şi din ţară, zone care au un potenţial turistic
mai puţin sau deloc exploatat. Turismul rural s-a născut din dorinţa de evadare
într-un mediu mai puţin amenajat, unde nivelul preţurilor este modic,
caracterizat printr-un ridicat grad de elasticitate a serviciilor, care se vor
putea adapta rapid la o mare diversitate de situaţii sau de preferinţe ale
turiştilor.
În lucrarea de faţă am încercat să
prezentăm punctele de atracţie turistică ale comunei Holod, în speranţa că vor
trezi interesul iubitorilor de natură, a celor ce îndrăgesc arta şi obiceiurile
populare, şi nu în ultimul rând a celor ce sunt în căutarea unui loc liniştit,
lipsit de poluare.
În elaborarea acestei lucrări, mi-au
fost de foarte mare ajutor discuţiile cu locuitorii comunei, monografia satului
Holod, monografia satului Dumbrăviţa Mică şi timpul frumos care mi-a permis să
fac câteva fotografii.
Comuna
Holod este aşezată în sudul judeţului Bihor, pe drumul judeţean 795, care face
legătura între E79 Oradea-Deva şi E67 Oradea-Timişoara.
Comunele
cu care se învecinează sunt: Ceica - în partea de NE, Sâmbăta - în partea de E,
Răbăgani - în partea de SE, Căpâlna - în partea de S, Cociuba Mare - în partea
de SV, Tinca - în partea de V şi Lăzăreni - în partea de NV.
Oraşele
mai apropiate sunt Tinca la 12 km şi Beiuşul la 27 km, Oradea la 36 km şi
Salonta la 38 km.
Are
în componenţa sa un număr de opt sate, situate la mică distanţă faţă de centrul
de comună: Holod, Vintere, Dumbrăviţa, Hodiş, Valea Mare de Codru, Dumbrava,
Forosig şi Lupoaia.
Comuna
Holod se încadrează în categoria localităţilor de importanţă medie, care s-a
dezvoltat în condiţiile specifice unei aşezări rurale, care beneficiază de
condiţii prielnice de mediu şi teritoriu.
După
funcţiunea economică, localitatea se încadrează la localităţi cu funcţiune
predominant agricolă, industrie cu caracter local fiind totodată un nod
feroviar de importanţă locală.
De-a
lungul istoriei, comuna a avut o evoluţie sinuoasă, alternând perioade
înfloritoare cu perioade de declin economic sau social.
Prima
atestare documentară a comunei datează din 10 martie 1326, când superiorul
Mănăstirii Sfântul Ştefan din Oradea, dăruieşte Episcopiei Catolice din Oradea
posesiunea Hydus. De acolo vine probabil denumirea de Hidas, pe care a purtat-o
până în prima jumătate a secolului trecut. Satul Hodiş păstrează încă în
toponimie rezonanţa numelui vechii moşii Hydus. Numele Holod apare de-a lungul
timpului atăt în limba română cât şi în limba maghiară în documentele
Episcopiei Romano-Catolice din Oradea şi a Muzeului Ţării Crişurilor.
Peste
aceste sate a domnit voievodul român Neagu. După cum dovedesc cercetările
arheologice întreprinse în vecinătatea imediată a comunei (Râpa şi Cociuba Mare),
Depresiunea Holodului a fost locuită încă din cele mai vechi timpuri.
Documentele
vremii consemnează traversarea comunei de către Mihai Viteazul şi suita sa în
drumul său spre Oradea, în anul 1600.
Numele
satelor au toate rădăcini în istoria locurilor. Holodul şi Hodişul amintesc de
vechea posesiune Hydas. Vintere aminteşte de vinul tare care se obţinea pe
Dealul Viilor. Dumbrăviţa Mică îşi trage numele de la vechea dumbravă în care
s-a întemeiat satul. Numele satului Forosig are la origine cuvântul maghiar “cui fierbinte”, aluzie la potcovarul care îşi avea aici atelierul. Valea
Mare de Codru îşi datorează numele pădurilor care înconjoară satul. Lupoaia are probabil legătură cu lupii care
mai pot fi văzuţi şi azi în iernile geroase.
Clima
este temperat-continentală, cu influenţe mediteraneene. Temperatura medie
anuală este de 9oC, media anuală a precipitaţiilor este de 650 mm,
iar direcţia predominantă a vânturilor este sud-vest.
Comuna are un relief de
dealuri joase, cu terase scunde şi lunci, generate de principalele cursuri de
apă: Crişul Negru şi Pârâul Holod. Întreaga comună este cantonată în
depresiunea cu acelaşi nume, o depresiune marginală, ce face legătura între
Depresiunea Beiuşului şi Câmpia Crişurilor.
Peisajul
general impus de relief se remarcă prin două caractere de bază: altitudini
uniforme de la nord la sud, şi uşor descrescând de la est la vest. Dealurile
prezente aici fac trecerea de la zona înaltă a Munţilor Codru- Moma la zona
joasă a Câmpiei de Vest.
Se
remarcă Dealul Viilor(1)
situat între Holod şi Vintere, un deal abrupt, cu înălţimea maximă de 235m,
acoperit parţial de o pădure tânăra de foioase. Pe versantul sudic, mai lin, a
funcţionat vreme de secole podgoria Episcopiei Greco- Catolice, furnizor
apreciat de vinuri pentru Basilica Sfântul Petru din Roma, pentru Palatul
Buckingam si multe case nobiliare europene. Lucrătorii aduşi aici pentru
cultura viţei de vie au întemeiat satul Vintere, al cărui nume este foarte
sugestiv (Vin-tere = vin tare). Ruinele pivniţei şi cramei podgoriei se mai păstrează încă, deşi via nu
mai este exploatată organizat şi eficient.
Dealul Viilor oferă o serie de peisaje pitoreşti, cum ar fi:
- cariera de piatră(2)
de pe versantul sud-vestic, aflată în exploatare, prezintă un perete imens de
piatră;
- la extremitatea
estica, pe cursul Văii Vintere, s-au format Cheile Vinterei(3),
care oferă priveliştea unui drum încadrat de doi versanţi împăduriţi;
- pe versantul
nordic al dealului, aproape de vârf, într-o zonă cu vegetaţie bogată, se află
izvorul Cioroi(4), având
o apă rece şi limpede. Aici este un punct de belvedere, oferind ochilor
cursul superior al văii Holodului până spre barajul de la Dobreşti, lunca
Holodului, cu fâneţele şi parcelele agricole;
- la poalele versantului
nordic, pârâul Holod creează un frumos peisaj, în care turistul îşi găseşte
liniştea şi relaxarea. Pe o distanţă de aproximativ 2-3 km, se poate face
plajă, se poate pescui, se pot face drumeţii prin pădure. Veveriţele pot fi
văzute adunând provizii de alune şi ghindă pentru iarnă.
Cei mai apreciaţi peşti care se pot pescui
din pârâu sunt ştiuca şi cleanul, iar pe fundul apei, cunoscătorii pot găsi
raci.
Dealurile din nordul satului Dumbrăviţa
Mică, brăzdate de patru pâraie, cel mai cunoscut fiind Valea lui Vlad, sunt
acoperite de păşuni şi pădurea Duşeşti, care se continuă spre nord până
departe. Din punctul de belvedere situat în vârful dealului Creasta Culmii(5),
se poate admira într-un frumos peisaj vatra satului Dumbrăviţa Mică, parţial
lunca Holodului, Dealul Viilor, exploatarea minieră de la Dobreşti şi în spate
Staţia Meteo Dumbrăviţa de Codru, pe Munţii Codru-Moma.
Pe versanţii acestor dealuri, iarna se
amenajează pârtii de săniuş. Vara, de aici se pot culege o varietate de plante
medicinale şi fructe de pădure, din flora naturală spontană: mure, coarne,
porumbele, măcieşe, ciuperci de câmp. În pădure, pe lângă speciile de bază
(fag, stejar, carpen), se întâlnesc castani(castane comestibile), mesteceni şi
puieţi de brad. De aici se pot culege foarte multe soiuri de ciuperci
comestibile, zmeură şi frăguţe. Echipa de vânători din sat este invidiată
pentru fauna de aici: fazani, lupi, mistreţi, căprioare. Liniştea pădurii este
tulburată doar de foşnetul frunzelor în bătaia vântului şi de cântecul
păsărilor. Dată fiind întinderea păşunilor, în satul Dumbrăviţa Mică se
întâlnesc numeroase animale domestice, specific fiind bivoliţa, renumită pentru
laptele foarte gras şi foarte gustos. Gospodinele din sat vor fi bucuroase să
vândă trecătorilor pentru sume modice lapte de bivoliţă sau produse derivate
din acesta, făcute în casă după reţete moştenite de la bătrâni. Între satele
Dumbrăviţa Mică şi Lupoaia, pe coastele însorite ale dealurilor, numeroasele
livezi şi izvoare oferă locuri ideale pentru ieşiri la iarbă verde. Distanţa
acestora faţă de drumurile intens circulate asigură liniştea deplină şi lipsa
poluării. Locuitorii acestor sate se întrec în fabricarea renumitei pălinci, un
rachiu natural obţinut prin fermentarea şi distilarea prunelor. Dintre aceste
zone trebuiesc amintite: Păduriţa(6), Izvorul Coitii(7),
Valea Miroanei(8).
În nordul comunei, în vecinătatea satelor
Hodiş şi Forosig, se construieşte un baraj care va capta apele pluviale ce se
scurg pe versanţii dealurilor. Datorită pitorescului locului, se are în vedere
exploatarea lui din punct de vedere turistic.
La extremitatea nordică a
comunei, în punctul de intrare, se află o pădure de foioase, Pădurea Miheleului(9),
unde la fiecare sfârşit de săptămână orăşenii ies la iarbă verde şi aer curat.
Staţia Meteorologică Holod(10) se află pe vârful
dealului Hagău, punct de belvedere spre zona de câmpie a comunei.
La marginea pădurii Hodişului, pe Valea
Domnului(11), odinioară tâlharii îi aşteptau noaptea pe
gospodarii ce se întorceau cu căruţele de la târg de la Tinca.
În comuna Holod, nu doar peisajul este cel care atrage turiştii. Aici se
găsesc o serie de alte obiective demne de vizitat.
La 31 martie 1841, la
Holod se năştea Iosif Vulcan, părintele Revistei Familia şi naşul literar al
lui Mihai Eminescu. Fiu de preot şi nepot al altui cunoscut cărturar Samuil
Vulcan, acesta este cea mai marcantă personalitate a comunei.
Locul unde s-a născut Iosif
Vulcan este marcat printr-o placă memorială(12). Acum aici se
află casa parohială ortodoxă Holod.

În faţa Şcolii din
localitate, la loc de cinste se află bustul cărturarului(13),
ca semn de recunoştinţă din partea locuitorilor.
Despre Iosif Vulcan, pe scurt se pot spune
urmatoarele:
- a debutat în 1860 cu poezii în Telegraful Român din Sibiu;
- din 1879 a fost cel mai simpatizat membru al Acadermiei Române, a
cărei Secţiune Literară a şi condus-o între 1904-1907;
- în 1865, la Budapesta, a fondat Revista Familia, pe care a mutat-o la
Oradea în 1880;
- în numărul 6 din 1866 al revistei Familia a publicat primele creaţii
ale lui Mihail Eminovici, sub numele de Mihai Eminescu;
- între 1875-1882 a publicat
revista Şezătoatrea, revistă de etnografie şi folclor românesc;
Fundaţia Culturală Iosif Vulcan, fondată în
1992 de către locuitorii comunei la iniţiativa preotului ortodox Igna Alexandru
şi cu sprijinul Consiliului Local, organizează anual manifestări artistice şi
culturale în cinstea patronului spiritual, la care participă elevi, studenţi şi
oameni de cultură din ţară dar şi din străinătate.
Clădirea bisericii ortodoxe(14),
construită între anii 1930-1933, din piatră şi cărămidă, tencuită atât în
interior cât şi în exterior, în stil bizantin şi neobizantin, purtând hramul
Sf. Nicolae, reprezintă un loc de reculegere. Biserica are în afară de altar,
naos şi pronaos şi un pridvor în care se face taina spovedaniei. Planul
bisericii este în forma de treflă, cu o boltă în semicerc în altar şi cu o
alta, neobizantină în naos. Balconul se întinde deasupra întregului pronaos şi
are la rându-i o boltă semicilindrică. Iconostasul este din lemn şi respectă
canoanele bizantine. Pictura interioară, realizată în 1983 a fost sfinţită de
PS. Vasile Coman al Oradiei. În naos şi altar, pictura este structurată pe trei
registre: în cel de jos, apar sfinţii pictaţi în picioare; în registrul următor
apar alte chipuri de sfinţi, înscrise în cercuri separate, de motive florale;
al treilea registru cuprinde scene din viaţa Mântuitorului, în bandă continuă,
fără demarcaţii între evenimente. Pe bolta altarului, Maica Domnului, în chip
de Împărăteasă, cu Pruncul în braţe. Pronaosul este pictat de asemenea, cu
chipuri de sfinţi. Pe tavanul de sub balcon este pictat Sfântul Ierarh Nicolae,
patronul spiritual al bisericii. Câteva picturi apar şi în pridvorul exterior,
înfăţişând scene din Cartea Genezei.
În partea de apus se ridică un turn măreţ,
în stil bizantin, ce adăposteşte două clopote. Arhitectura apuseană şi-a pus
amprenta asupra concepţiei arhitectonice, prin prezenţa a patru contraporţi,
elemente atât de caracteristice stilului gotic.
Pe malul drept al pârâului Holod, pe fostul
domeniu al Episcopiei Greco-Catolice, este în curs de amenajare o mănăstire
greco-catolică(15). În prezent, doi călugări se ocupă de
lucrările de amenajare. Într-una din încăperi s-a amenajat un loc de rugăciune,
pentru cei aproximativ 30 de membri ai comunităţii. Mănăstirea dispune de o
sală de mese complet utilată şi de camere destinate cazării călugărilor.
Conform informaţiilor furnizate de unul din călugării prezenţi aici, eventuale
grupuri de turişti pot primi aici găzduire, cu condiţia anunţării din timp.
Pe malul stâng al pârâului Holod
funcţionează un post hidrometric(16), care iese în evidenţă
în primul rând prin puntea metalică ce traversează apa. Femeia care lucrează
aici de foarte mulţi ani a dat şi renumele locului-„Roza apelor”.
Între localităţile Holod şi Vintere se află
ruinele unei construcţii foarte vechi, construită cu mai multe sute de ani în
urmă, Construită din piatră, ea a avut la început rolul de moară de apă(17),
exploatând apa Holodului ce curge prin apropiere. Distrusă de un fulger, ea a
fost apoi abandonată. Utilizată ca şi brutărie şi secţie de împletit nuiele în
perioada comunismului, masiva clădire zace acum în ruină.
În satul Vintere, într-una din intersecţii
poate fi admirată o foarte frumoasă cruce sculptată în lemn(18).
Un alt punct de interes turistic în comuna
Holod îl reprezintă mormântul din curtea bisericii ortodoxe din Valea Mare de
Codru, mormânt însoţit de o poveste aparte.
În timpul dominaţiei
austro-ungare, aici trăia o tânără foarte frumoasă, fiica preotului Galea. Frumoasa poveste de dragoste dintre fată şi
prinţul Stuart, descendent al familiei regale austro-ungare a impresionat lumea
şi a rămas vie în memoria localnicilor. Mai puternic decât povestea este numele
sub care frumoasa fată a rămas în memorie: „Mândra lumii”(19).
O zonă cu vechi tradiţii cum este vatra
Holodului are, desigur şi tradiţii folclorice demne de luat în seamă.
Obiceiurile, ca expresie spirituală şi culturală, reunesc toate manifestările
folclorice înşirate pe toată durata unui an, în legătură directă cu datele
calendaristice religioase.
Obiceiurile la naştere, botez, nuntă şi
moarte, sunt păstrate cu respect din generaţie în generaţie. La toate
reuniunile dansante (baluri, nunţi, petreceri) dansul popular este nelipsit. Un
instrument muzical specific zonei este vioara cu goarnă.
Obiceiurile de iarnă sunt cel mai bine
păstrate. Nici o datină nu s-a păstrat cu atâta sfinţenie cum s-a păstrat
colindatul de Crăciun. Colindele au subiecte religioase (scene din viaţa lui
Hristos, Maica Sfântă) sau legate de viaţa de zi cu zi(nunţi, munci agricole).
Cântate în perioada din preajma Crăciunului şi până la Anul Nou, ele reprezintă
de fapt urări de sănătate şi bunăstare adresate gazdei. Viflaimul, Steaua,
Pluguşorul, Turca, nu sunt altceva decât un teatru popular la sate, în care se
pune în scenă istoria naşterii Pruncului Isus.
Înainte de 1989, în comună au activat doi
dascăli, directorii şcolilor din Holod şi Dumbrăviţa Mică, oameni care au
reuşit să readucă din negura timpului străvechile obiceiuri populare. Chiar
dacă formaţiile întemeiate de aceştia nu mai există, în fiecare sat veţi găsi
femei în vârstă care să vă cânte un cântec popular vechi, o colindă, să facă o
strigătură pe orice temă sau un descântec.
Ca aşezare geografică, satele comunei sunt
dispuse în formă de stea. Legătura centrului de comună cu satele se face
astfel: Vintere-2km spre sud, pe DJ795; Dumbrava-6km spre vest, pe DJ795;
Dumbrăviţa-2km spre nord-vest, pe DC199 şi DC200; Lupoaia-2km spre nord, pe
DC201, spre Hodiş şi Forosig-1, respectiv 5km spre nord, pe DJ768.
Pornind din
oraşele importante ale judeţului, turiştii pot ajunge în comuna Holod astfel:
Din Oradea, pe E79 spre S, prin Băile
Felix-Lăzăreni, 35km;
Din Salonta, spre E, prin Tulca-Tinca, 37
km;
Din Beiuş, pe E79 spre NV, prin
Pocola-Răbăgani, 22 km.